PUFULITA-CU-FLORI-MICI (Epilobium parviflorum)
Tratamente naturale, ierburi, plante naturale, ceaiuri, prevenire, tratamente, ajutor, cure, cura, remedii si indicatii, PUFULITA-CU-FLORI-MICI (Epilobium parviflorum)
Descriere: Am primit odata o scrisoare de la un tata de familie in care scrie textual: ,,Va implor cu miinile impreunate si ridicate, poate imi mai puteti indica un drum inapoi spre sanatate si darui familiei mele, care sufera din greu alaturi de mine, un tata sanatos." inainte imi evoca drumul suferintei sale: In anul 1981 devine acuta o prostatita cronica (inflamatie cronica a prostatei) din cauza imbaierii intr-o apa care continea radiu. A umblat din spital in spital, dar nici un medic nu l-a operat; era disperat. La fiecare scaun elimina singe si puroi. Din cauza numeroaselor medicamente a capatat ulcer duodenal si o afectiune grava la ficat, iar flora intestinala i-a fost distrusa. Era mai aproape de moarte decit de viata si a trebuit, la indica|ia doctorului, sa suspende orice medicament. Apoi a fost operat, dupa cum scrie, pe cale electrica. in ciuda operatiei, inflamatiile au ramas pina astazi. Medicamentele si injectiile i-au inrautatit din nou starea. A recurs la ceaiul de urzici si la ceaiul diuretic care i-au ameliorat boala in asa masura, incit astazi poate lucra din nou. De acest drum chinuitor ar fi fost probabil crutat mult incercatul tata de familie daca ar fi stiut de pufuliuta-cu- flori-mici care poate vindeca din temelie bolile de prostata. Pufulita-cu-flori-mici, necunoscuta pina acum ca planta medicinala si nementionata in nici o carte obisnuita despre plante medicinale, a intrat intr-un adevarat mars triumfal ca planta medicinala contra bolilor de prostata. In cel mai scurt timp a devenit cunoscuta in intreaga Europa si in afara ei, nu in ultima instanta din cauza ca a ajutat deja multi oameni in maladiile susmentionate.
Din cauza numeroaselor varietati ale acestei flori s-a ivit insa o anumita incertitudine. Dintre subspeciile cu actiune tamaduitoare trebuie insirate urmatoarele: cirligei sau racitoaica (Epilobium roseum), pufulita-cu-flori-mici (Epilobium parviflorum), pufulita (Epilobium montanum), numita si fata-n-fata, pufulita-verde-inchis (Epilobium obscurum), pufulita lanceolata (Epilobium lanceolaturri), pufulita-de-colina (Epilobium collinurn), pufulita-de-mlastina (Epilobium palustre), pufulita-de-pietris (Epilobium fleischeri) si pufulita-alpina (Epilobium anagallidifolium). Varietatile tamaduitoare se recunosc toate dupa florile lor mici in culori rosiatice, roz pal sau albicioase. Ele stau ca batute-n cuie pe silicvele (fruct capsula) lunguiete, inguste, din care tisnesc la plesnire semintele pavoazate cu peri albi, asemanatori bumbacului. In Tirol, pufulita este cunoscuta in mod surprinzator sub numele de ,,Frauenhaar" = parul femeii.
Din varietatile enumerate si care au putere lecuitoare se colecteaza intreaga planta, deci tulpina, frunze si flori, cu grija ca planta sa fie culeasa din mijloc - de altfel, ea se rupe foarte usor - pentru ca sa poata forma noi mladite laterale. Ceea ce s-a cules se taie cit este in stare proaspata. Din ceaiul de plante se beau, si in cazurile cele mai grave, numai 2 cesti pe zi, si anume 1 ceasca dimineata, pe stomacul gol, si 1 ceasca seara. Acest lucru nu inseamna insa ca se poate renunta la controlul medical. Oricum, sfatul medicului trebuie cerut in orice boala grea.
Doua subspecii de Epilobium, care pot fi doar cu greu confundate cu celelalte soiuri cu flori mici, nu au voie sa fie colectate. Este vorba de cea numita rascoage, limbricas, pufulita sau sburatoare (Epilobium hirsutum) si de sburatoare (Epilobium angustifolium). La prima dintre ele, florile ajung de marimea unghiei degetului mare si stralucesc purpuriu. Ea se gaseste adesea in stocuri mari, stufoase, pina la 150 centimetri inaltime, in si Iinga apele putin adinci; tulpina si frunzele sunt carnoase si acoperite usor cu par pe partea inferioara. Cunoscutul botanist austriac Richard Willfort, care cunostea foarte bine pufulita ca planta de leac, nu o mentioneaza in cartea sa. Ar putea, dupa cum a sustinut ei, sa fie confundata cu rascoagele (Epilobium hirsutum); acestea au, insa, spre deosebire de pufulita-cu-flori-mici, niste flori cel putin de cinci ori mai mari, tije si frunze mai carnoase, o inaltime sensibil mai mare si declanseaza un efect contrar. - Sburatoarele (Epilobium angustifolium) cresc inalte de 150 centimetri si prefera luminisurile, lizierele si vecinatatea tufisurilor de zmeura. Florile mari, de culoarea purpurei, sunt dispuse in ciorchini lungi, piramidali, neindesati pe o tulpina rosietica la baza. Florile acestei varietati foarte des intilnite stralucesc in timpul infloririi, formind niste suprafete rosii ca focul. Denumirea germana populara ,,Unholdenkraut" = iarba-diavolului este, cred, un indiciu destul de clar ca nu poate fi folosita contra prostatitei.
<
Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Numai 2 cesti pe zi - prima, dimineata, pe stomacui gol, iar a doua, seara, 1/2 ora inainte de cina.
